SFORĂITUL: diagnosticul şi soluţiile

Diagnosticarea roncopatiei se poate face de către un medic ORL-ist sau un medic de familie chiar dacă cel care avertizează subiectul cu privire la problemă este probabil partenerul, obligat să suporte un fel de tortură cotidiană.

Chiar şi fără apnee obstructive (numite şi apnee morfeice sau apnee nocturne), pacientul care sforăie prezintă o greutate mare la trecerea aerului în primele căi respiratorii. Acest eveniment este asociat cu un risc major de dereglări cardiace, circulatorii şi neurologice (creşterea presiunii arteriale şi pulmonare, crize hipertensive, aritmii cardiace, infarcte, hemoragii cerebrale).

Dacă cauza sforăitului este tot o dificultate de respiraţie, nu înseamnă că această problemă este limitată doar în porţiunea palatului moale.
Alte cauze colaterale ale sforăitului nocturn şi ale dificultăţilor de respirare pot fi în strânsă legătură cu probleme ca:

• Deviaţia de sept nazal
• Bărbie dublă şi ţesuturi adipoase localizate pe faţa şi gât
• Hipertrofia osului din cavitatea nazală.

În aceste cazuri deci poate fi utilă o intervenţie chirurgicală plastică, desfăşurată chiar şi în combinaţie cu laserul.
Soluţiile chirurgicale propuse în aceste cazuri împreună cu terapia laser împotriva roncopatiei propriu-zise (uvulo- palato - faringoplastie) pot fi deci rinoseptoplastie pentru corecţia septului nazal, înlăturarea depunerilor adipoase cu o mini liposucţie a gâtului şi o mică intervenţie cu laser pentru a rezolva dezvoltarea excesivă a oaselor nazale.
Trebuie subliniat faptul că cu cât se efectuează mai repede diagnosticul, cu atât se poate începe mai repede terapia: o roncopatie îngrijită din timp va limita daunele şi va dărui mai multe nopţi silenţioase şi liniştite.